Domuri de beton pe prundiș, pe creastă, printre terasele de măslini. 30 poziții cartografiate între pasul Llogara și falezele de deasupra Kakome — pentru ce au fost construite și unde le găsești.
Buncărele sunt rămășițele unei doctrine de apărare. În 1971, Plenara a XII-a a Comitetului Central al Partidului Muncii, prezidată de Enver Hoxha, a dezbătut tezele privind arta militară și planurile de fortificare a liniilor defensive ale țării. Albania ieșise din Pactul de la Varșovia în 1968 și avea să rupă relațiile cu China un deceniu mai târziu. Premisa de lucru era că va purta singură un război pe două fronturi — împotriva Iugoslaviei, a NATO sau a blocului sovietic — cu întreaga populație înarmată.
Programul de construcție s-a desfășurat între 1975 și 1983. Muzeul Bunk’Art din Tirana estimează planul la 221.143 de buncăre, iar numărul celor finalizate efectiv la 173.371: în medie peste 21.000 pe an, adică aproximativ un buncăr la fiecare unsprezece locuitori ai Albaniei de atunci. Niciunul nu a fost folosit în războiul pentru care fusese construit.
Costul a fost structural. Se estimează că doar buncărele prefabricate au înghițit aproximativ două procente din produsul material net, iar programul în ansamblu a consumat mai mult beton decât Linia Maginot. Resursele au fost luate de la locuințe și drumuri, de care Albania ducea o lipsă disperată.
Domul care a ajuns simbol național a fost proiectat de Josif Zagali, inginer militar care luptase alături de partizani și se pregătise în Uniunea Sovietică. Ideea lui era că o emisferă deviază proiectilele de artilerie în loc să le absoarbă. Hoxha l-a numit inginer-șef al Ministerului Apărării, apoi l-a epurat în 1974 și l-a trimis la închisoare pentru opt ani, pe baza unor acuzații inventate de sabotaj.
Cel mic. Un dom prefabricat din beton, cu un diametru de aproximativ trei metri și o ambrazură, construit pentru una sau două persoane și încastrat într-un guler de beton turnat. Acestea sunt cele de pe plaje, de pe câmpuri și de-a lungul falezelor. După spusele lui Zagali, douăzeci dintre ele costau cam cât un kilometru de drum.
Versiunea de comandă. Opt metri în diametru, asamblat la fața locului din segmente de beton de opt sau nouă tone fiecare și cântărind, gata construit, între 350 și 400 de tone. Sunt mult mai puține, iar la ele se referă oamenii când vorbesc despre un buncăr mare în care poți intra.
Relatările albaneze despre program descriu amplasarea pozițiilor în cercuri, astfel încât buncărele vecine să se acopere reciproc, ceea ce ar explica de ce apar atât de des câte două sau trei, și nu izolat. Grupul de trei de la Qeparo este cel mai clar exemplu al acestui tipar pe această coastă.
15 locuri și 30 poziții, de pe culmea pasului Llogara până la falezele de deasupra Kakome. Un pin numerotat indică un grup. Nu sunt toate buncărele de pe Riviera — doar cele cu o locație publicată, din listările Google Maps și din datele de teren OpenStreetMap.
Notele sunt cele din fișele Google Maps, consultate în septembrie 2026. Pozițiile fără notă sunt cartografiate în OpenStreetMap și nu au fișă, deci nu s-a publicat nimic despre starea lor.
Beside the SH8 at the top of the Llogara Pass
A single dome painted as a smiling face, right where the coast road crests. Reviewers note the paint is already badly weathered.
Cum ajungi: Roadside. Pull off the SH8 where the pass levels out; no walking needed.
On the Çika slopes above the Llogara Pass
The best-rated of the Llogara positions, and the one people climb to for the view rather than the concrete.
Cum ajungi: Off-road. Reviewers describe the approach as hard going; it is a scramble above the pass, not a roadside stop.
On the ridge south of the Llogara Pass, above Palasë
Two positions recorded on OpenStreetMap between the pass and the descent to Palasë.
Cum ajungi: No marked path. Mapped positions only — treat them as something you see from the ridge, not a destination.
Beside the SH8 on the Llogara descent above Palasë
A large abandoned position you can walk into, covered in graffiti. Reviews are consistent about the smell inside and the goats outside.
Cum ajungi: Roadside, walk-in. The most visited bunker on the coast road.
Beside the SH8 above Dhërmi
A dome on the coast road above Dhërmi, mapped under the name of Albania's tourism campaign. It is a separate position from the Smiley Bunker, 2.7 km north at the pass.
Cum ajungi: Roadside.
On the slope above Jale, below Ilias village
The densest run on this stretch of coast: nine positions strung along the hillside in two short lines, covering the approach to Jale.
Cum ajungi: No path. Visible from the SH8 and from the sea; the pins sit on open hillside.
On the headland above Spile, Himara
A sea-facing position on the cliffs. Visitors use the rocks below it for cliff jumping, and locals fish off them.
Cum ajungi: Short walk from the coast path above the beach.
On the headland above Spile, Himara
Two positions with the remains of a connecting trench, and a good view down over the beaches. Campers have been sleeping in them, and recent reviews complain they are being used as a toilet.
Cum ajungi: Short walk up from the coast. Both are open and you can get inside.
On the shore at Spile, Himara town
A dome sitting straight on the shingle, mapped under that name. Himara's shoreline bunkers are the ones that turn up most often in photographs of the programme.
Cum ajungi: On the beach itself, north of the promenade.
Spile, at the southern end of Himara town
Two more positions recorded inside the built-up edge of Himara, now hemmed in by buildings.
Cum ajungi: Roadside and shoreline, in among the town.
Behind the shore at Livadhi, 1 Maji
One small dome set back from the bay. No reviews yet, so there is nothing published on its condition.
Cum ajungi: Walk-up from the Livadhi beach road.
At the southern end of Livadhi beach, Sera
Two positions right above the water. One has been cleared out inside; the other is full of litter and graffiti and you cannot get in.
Cum ajungi: Easiest from the beach — walk to the end of the shingle and scramble up.
On the coast at Potam, south of Himara
A sea-facing position on the stretch below Potam, listed as a historical landmark and photographed by the few visitors who reach it.
Cum ajungi: Off the coast track between Potam and the Filikuri path.
Beside the road at Qeparo
Three linked domes a few metres off the road, the classic 'triple series' arrangement in which neighbouring positions cover each other.
Cum ajungi: Visible from the road. Fenced — the land is private, and reviewers report no public access behind the barbed wire.
Nivicë-Bubar, on the coast above Kakome and Krorëz
Two positions on the cliffs above the bays that the Saranda boat circuit swims in.
Cum ajungi: No road. Seen from the deck on boat tours running the Lukovë coast.
Vei citi aproape peste tot că Albania are 700.000 sau 750.000 de buncăre. Nu am găsit nicio bază în arhive pentru această cifră. Cifra publicată din arhivele statului este de 173.371 de buncăre construite până în 1983, iar dosarele buncărelor păstrate la Ministerul Apărării au dispărut în 1992, așa că numărul mai mare nu mai poate fi verificat cu nimic.
Nicio poziție de pe această coastă nu are o dată de construcție documentată, așa că nu am trecut niciuna aici. Acolo unde tipul nu reiese clar din fotografiile fișei, l-am lăsat nespecificat în loc să ghicim între QZ și PZ.
Guvernul lui Enver Hoxha se aștepta la o invazie și la un război purtat fără niciun aliat. Albania a ieșit din Pactul de la Varșovia în 1968 și a rupt relațiile cu China în 1978, rămânând fără niciun aliat în nicio direcție. Răspunsul a fost o doctrină a războiului popular armat, în care fiecare sat avea poziții de tragere, și un program de construcție derulat între 1975 și 1983.
Până în 1983 au fost construite 173.371 din cele 221.143 planificate, potrivit cifrelor din arhivă publicate de muzeul Bunk'Art. Pentru cifra de peste 700.000, repetată în majoritatea textelor de călătorie, nu am găsit nicio sursă de arhivă. Câte mai sunt în picioare nu se știe; multe au fost îngropate, sparte sau acoperite de construcții după 1990.
În unele, da. Cele două poziții de deasupra plajei Spile sunt deschise și poți intra, iar în cel mare de pe coborârea de la Llogara intri în picioare. Altele sunt sigilate, pline de moloz sau pe teren privat — buncărul triplu de la Qeparo e împrejmuit. Niciunul nu e întreținut sau luminat, așa că intri peste tot pe propriul risc.
Big Bunker, pe SH8, acolo unde drumul coboară din pasul Llogara spre Palasë. E chiar lângă șosea, e destul de mare cât să intri în el și e buncărul cu cele mai multe recenzii de pe această coastă. Smiley Bunker, din vârful pasului, e cealaltă oprire care nu cere niciun efort.
Nu. Niciunul n-a fost folosit în scopul pentru care a fost construit. Unele au fost folosite improvizat în timpul tulburărilor din Albania din 1997 și în perioada războiului din Kosovo din 1999, iar după 1990 au fost transformate în orice, de la cafenele la adăposturi pentru animale, dar invazia împotriva căreia fuseseră construite n-a mai venit.
În mare parte, da — cupolele mici de pe țărm și cele răspândite printre terase sunt poziția de tragere standard QZ, de circa trei metri în diametru. Excepția e poziția mare de pe drumul spre Llogara, în care intri în picioare: o structură de altă clasă, mult mai masivă.
